Cum crestem copii fericiti? Cu vacante in inima naturii!

Cum crestem copii fericiti? Cu vacante in inima naturii!

Se spune ca timpul ne ia cu el amintirile, anii si toate clipele de bucurie, dar pe cele inradacinate in inima, nimeni nu ti le poate lua. Si asa cresc oamenii veseli si echilibrati, de pot alerga pe sarma in viata: cu amintiri statornice, croite din clipe traite simplu si frumos. Iar asta ma duce cu gandul la copilaria mea linistita din inima Olteniei. Cand imi aduc aminte, prin fata ochilor mi se deruleaza un film in multe culori, plamanii imi sunt invadati de un aer verde, sufletul de bucurie si pace, iar cereierul imi spune ,,mai lasa-ma o clipa aici si da-i eternitate clipei!”

Fericiti aceia ce au crescut la tara si si-au udat radacinile cu seva cea pura si buna, varsata din inima naturii, acolo unde armonia da startul in toate, iar simplitatea si candoarea sunt piatra de temeile a omului. Acolo unde, cand iesea soarele, intindeam mana de-l apucam de raze, iar cand ploua, ne simtieam binecuvantati de Dumnzeu, caci batranii spuneau ca a inceput sa planga sa ne spele pe noi de rele. Si atunci cand nu ploua mult timp, bunica ne punea de jucam in curte paparudele si multa veselie mai era! Acolo, iarba iti creste sub talpi, sub talpile goale, ca sa simti viata sub picioare si sa nu calci cu nepasare si ura. Copil fiind, zburdam pe afara cat era ziulica de lunga si aleargam dupa fluturi, dansam si cantam ,,gargarita rita”, si ne impodobeam cu flori, si cirese, si frunze. Astea da podoabe! Aici, oamenii iubesc si daruiesc, de parca ar avea in spatele casei o fantana cu dragoste fata de semenii lor si nu se tem ca s-ar consuma vreodata. Oamenii maingaie si imbratiseaza. Parca au un pic din seninatatea cerului, curajul soarelui si staruinta apelor ce sparg piatra prin munti. Aici oamenii au inimile mari, mai mari decat pumnul. Au inimi ce le strapung pieptul si se lasa la vedere, uneori. Si in linistea aceasta, insasi natura e darnica. Le da apa, caldura si lumina ca pe un dar. Iar oamenii primesc si se bucura. Si nu uita sa multumeasca si sa intoarca la randul lor binele facut.

Imi amintesc ca iernile erau geroase si aduceau troiene mari, dar povestile batranilor de la gura sobei imblanzeau pana si balaurii gerului ce pandeau afara. La sarbatorile de iarna, ne pregateam traistuta si plecam la colindat in gasca mare. Veneam spre dimineata, iar a doua zi ne infruptam din cele primite de la gazde. Se citea in ochii nostri bucuria regasita in lucruri marunte. Iar pe Mos Craciun il asteptam cu lapte proaspat si biscuiti cu scortisoara, facuti impreuna cu bunica. Toata casa mirosea a scortisoara si dainuia parfumul asta cat tineau sarbatorile…

Aici, pe meleagurile copilariei mele, timpul se opreste in loc la bucuriile omului si rade odata cu el. Iar cand se intampla sa se intristeze, timpul alearga si tot universul lupta pentru echilibru si bine. Si se face repede lumina si timpul se mai asaza o vreme la taifas cu omul… Aici toate lucrurile au o poveste, iar povestile se leaga intre ele ca niste fire de ata colorate si asa dau vietii forma de curcubeu. Azi, uitandu-ma in urma, zambesc… si as da oricand timpul inapoi de dragul peisajelor si oamenilor langa care am crescut. Azi, stiu ca ,,eu” inseamna un buchet frumos de evenimente traite pe taramuri de poveste, cu eroi simpli, dar complecsi, cu locuri modeste, dar bogate, cu peisaje ascunse prin amintiri, dar de neuitat. Azi stiu cat bine mi-au facut conexiunea cu natura, dragostea bunicilor si traiul fara eschive si ori de cate ori am ocazia, merg alaturi de copiii mei, Victoria si Tudor, pe meleagurile natale. Prinsi de vraja locurilor si inconjurati de iubirea oamenilor, adesea, isi doresc sa ramana alaturi de bunici, iar eu nu le rapesc niciodata sansa de a trai experientele minunate pe care le-am trait eu la vesela vartsa a copilariei.

Asa ca, zic eu, fa-ti timp pentru tine si pentru lucrurile care te ajuta sa scoti la iveala cea mai buna varianta a ta. Fa-ti timp pentru o vacanta departe de agitatia urbana si ia modestia si simplitatea ca pe un dar de pus in cutia de bijuterii a sufletului. Ia-ti o vacanta cat un milion de vacante si da-ti libertatea de care ai nevoie, fii din nou copil, razi zgomotos si lasa-ti incaltarile acasa!

Despre autor

Ana

Lasă un răspuns